Papagalii sunt animale de companie ideale. Sunt păsări inteligente, sociabile şi jucăuşe. Totuşi, în captivitate, ei se pot comporta deseori precum nişte bebeluşi. Ţipă, se plâng, scot sunete ciudate sau chiar se comportă agresiv. Acesta este modul lor de a-şi manifesta nemulţumirile.

De ce muşcă papagalul? De cele mai multe ori cauzele sunt diferite. În general, papagalii nu îşi folosesc ciocul pentru a ataca ci doar pe post de unealtă ori pentru a se apăra de ceva. Papagalii se joacă, se cocoaţă, mănâncă şi îşi curăţă penele cu ajutorul ciocului. De asemenea, ei se folosesc de el pentru a se apăra atunci când se simt iritaţi. Dacă încercaţi să îl scoateţi din cuşcă în momente în care este somnoros ori încercaţi să vă jucaţi cu el când nu vrea, fiţi siguri că vă veţi alege cu o muşcătură.

Papagalii amorezi sau Lovebirds, aşa cum se numesc în limba engleză, sunt păsări de talie mică, care se ataşează foarte repede unul de celălalt (de unde şi denumirea). Ei sunt grupaţi în nouă specii, toate aparţinând genului Agapornis şi provin din Africa Centrală şi de Sud. Sunt ideali ca animale de companie deoarece sunt păsări inteligente, sociabile, curioase şi blânde.

Papagalii amorezi trăiesc în medie între 10 şi 15 ani şi pot măsura de la 13 până la 17 cm. Culorile pot varia în funcţie de specie, dar nuanţa de bază este întotdeauna verdele.

Au o personalitate puternică, sunt foarte activi şi jucăuşi. Dacă optaţi pentru această specie, este ideal să cumpăraţi o pereche. O dată ce cuplul se formează, legătura se face pe viaţă. Nu vă miraţi dacă observaţi că masculul şi femela îşi petrec mai tot timpul împreună, ciugulindu-se unul pe altul. Este un lucru absolut firesc pentru ei.

Dacă v-ați gândit vreodată să-i dați papagalului ceea ce mâncați și voi, este bine de știut că o puteți face. Trebuie doar să preparați mâncarea după anumite reguli, astfel încât să nu îi dăuneze păsării. Spre deosebire de câini și pisici, mâncarea consumată de oameni este benefică pentru păsări, iar în unele cazuri depășește în nutrienți alimentele speciale.

Când hrănim papagalul cu fructe sau cu legume, ar trebui să le lăsăm crude și nu gătite. Odată ce le gătim, nutrienții benefici pentru înaripat s-ar putea pierde.

Deși puțin piper măcinat nu are niciun efect negativ, sarea și alte condimente îi pot fi dăunătoare papagalului. Este mai bine să păstrăm gustul natural al alimentului. Miciuțul nostru prieten va aprecia!

Dacă vrem să...

Micul Alexandru este o specie de papagal ce provine din nord-vestul Asiei. Are o personalitate puternică, nu este timid şi se ataşează foarte repede de stăpân ceea ce îl face un animal de companie ideal. Se spune că atât Micul Alexandru, cât şi Marele Alexandru şi-au primit numele după Alexandru Macedon, cel care i-ar fi adus pentru prima dată din Asia în Europa.

Papagalii Micul Alexandru sunt păsări sociabile, foarte vioaie, cărora le place să petreacă timp în compania stăpânilor. Dacă sunt crescuţi de mici, aceşti papagali pot învăţa destul de rapid diferite trucuri, precum şi cuvinte uşoare. În cazul în care doriţi să-l învăţaţi să-şi spună numele, alegeţi-i unul care să cuprindă vocalele “a” sau “o” deoarece pe acestea le pot pronunţa cel mai uşor. Pentru ca ei să înveţe sunete sau cuvinte, trebuie să vă rezervaţi cel puţin o oră pe zi în care să le vorbiţi.

Tocmai ţi-ai cumpărat un nou papagal, entuziasmul este mare şi dorinţa de a-i oferi afecţiunea ta şi mai mare. Ţi-ai dori să se aşeze pe mâna ta sau pe umeri exact aşa cum ai văzut în filme. Ei bine, mai întâi de toate, trebuie să înveţi tu să ai răbdare cu noul animal de companie. El poate învăţa în timp numeroase trucuri, printre care şi aşezatul pe mână. Totuşi, trebuie să ţii cont că dresajul trebuie să înceapă încă din primele săptămâni.

Cum îl înveţi să vină la tine? Cu multă muncă şi răbdare. Iată paşii pe care ar trebui să-i urmezi.

1. Acordă-i atenţie cel puţin o oră sau două pe zi. Aşază-te lângă cuşca lui fără să interacţionaţi. Priveşte-l, citeşte sau pune muzică în surdină. Repetă acest lucru zilnic timp de două săptămâni.

Dresarea unei păsări atunci când este tânără este ideală comparativ cu încercările de a corecta vechile obiceuri ale unei păsări adulte. Este important să socializăm cu animăluțul, să comunicăm cu el și să îl lăsăm să capete încredere în noi încă de mic. La fel cum bebelușii învață să mănânce cu lingura și să se joace cu alții, păsările trebuie să înceapă cu lucrurile esențiale.

Dacă vă învățați pasărea să fie atinsă, veți preveni numeroase probleme. De exemplu, dacă vă jucați cu picioarele ei, aceasta va putea tolera pilirea unghiilor.

Începeți să folosiți un prosop în care să înveliți treptat pasărea atunci când vă jucați cu ea. Atunci când veterinarul va încerca să folosească și el un prosop, experiența va fi mai puțin stresantă...

Un crescător de păsări ar trebui să știe că din hrana animalului ar trebui să facă parte atât semințele, dar și granulele. De asemenea, trebuie știut că niciuna din aceste variante nu ar trebui preferată exclusiv.

În captivitate, păsările nu pot consuma aceeași varietate de alimente ca și în sălbăticie, deci nu își pot lua toți nutrienții doar din semințe sau doar din granule. Deși acestea din urmă furnizează o nutriție mai echilibrată decât semințele, dar regimul alimentar al păsării ar trebui suplimentat cu fructe și legume pentru a fi siguri că aceasta va consuma toate vitaminele și mineralele.

Considerat combinația perfectă între frumusețe și inteligență, papagalul gri african este unul din cei mai cunoscuți papagali din lume în rândul iubitorilor de păsări. 

În general, papagalul gri african este timid și retras. Îngrijit prudent și din timp, el va căpăta încredere în stăpân și va deveni foarte afectuos. Totuși, afectivitatea lui nu va fi atât de evidentă ca în cazul papagalilor de talie mică spre medie.

Papagalul gri african este cunoscut pentru abilitatea incredibilă de a mima nu doar vocea umană, dar și sunetele ambientale.